luni, 18 octombrie 2010

Vreau ... ?


[... ]
Vreau sa pastrez timpul, si sa il regasesc tanar.
Vreau sa pastrez un bulgare de zapada si sa il ofer cuiva special la vara.
Vreau sa pastrez o raza de august, sa ma incalzeasca in ianuarie.
Vreau sa ascund o floare intr-o carte si sa o gasesc vie.
Vreau sa ma lungesc atat de tare incat sa fiu cu capul in nori si cu picioarele pe pamant.
Vreau sa iubesc, dar nu sa sufar.
Vreau sa beau tuica si sa aiba gust de Jack.
Vreau sa rup pedala dubla intr-o moschee.
Vreau sa opresc un om pe strada, la intamplare, si sa-l iau in brate.
Vreau sa imprumut un copil pentru o zi.
Vreau sa alerg alaturi de un lup alb.
Vreau sa dansez vals intr-un codru.
Vreau sa sar intr-un lac si sa nu aflu niciodata cum se cheama.
[ ... ]

Teoria abstracta a Nimicului



Mereu ne gândim la TOT ce ne înconjoară, dar problema se poate pune şi altfel: Nimicul şi Totul se află într-o stare de îngemănare identică şi de sens contrar. La o analiză spontană, dar atentă, acesta (non)prezenţă se resimte în toate formele şi mediile de viaţă.
Pentru început, o melodie instrumentală. Ecuaţia e simplă, totul este reprezentat de muzică, de liantul misterios ce ţine notele împreună într-un dans orb, ghidat doar de sunetele ce se propagă nestăvilite in atmosferă. Unde e nimicul? Dar versurile unde sunt? Lipsa unor elemente normale, care nu sar în ochi, dar care coexistă cu segmentele perceptibile ale cântecului, sunt încadrate în specia retrasă, necunoscută a Nimicului.
Vedem doi îndrăgostiţi pe o bancă, dar nu auzim niciun sunet care sa explice senzaţia pe care cei doi ne-o provoacă, şi anume că asistăm involuntar la continue şi perpetue declaraţii, destăinuiri şi alinturi şi totuşi tăcerea învăluie scena. Nimicul, vidul comunicării verbale, absenţa vizibilă a acestei transmiteri orale este echilibrată de multitudinea de semnificaţii ale unei simple priviri, transformând culoarea, forma si mişcarea ochilor într-o totalitate de sensuri diferit interpretate în funcţie de privitor.
Dar cosmosul? Ce e cosmosul? E oare imensa materie neagră praf, pulbere de stele, rămăşiţe ale unor sori demult apuşi? E defapt, tot un imens Nimic, probabil cel mai elaborat, complex şi uşor de observant Nimic existent. Acest mare vid este ancorat în echilibrul universal de multitudinea şi mărimea formaţiunilor apărute special pentru a contrabalansa substanţa metafizică, formaţiuni care deşi au procentul mai mic decât Nimicul, dispersarea lor dupa o anumită lege nescrisă, forţa, rezistenţa şi strădania pe care acestea o depun pentru a menţine o cumpana perfectă creează energia universului pe care o resimte pana şi minusculul fir de praf.
Cazuri şi exemple sunt multe, în toate mediile şi situaţiile cunoscute sau necunoscute, Nimicul fiind asadar jumătatea din umbra a tot ceea ce ne înconjoară, dublând astfel orice formă sau concept, menţinând un insesizabil dar indispensabil echilibru între ceea ce putem vedea sau percepe şi ceea ce rămâne ascuns în abstract.

miercuri, 28 aprilie 2010

Către Cocalari, Piţipoance, Emos, Distruşi, Îngâmfaţi, etc etc...


Mă doare-n cot. Aşa, fix în cot, de tot ce bolborosiţi pe stradă când vedeţi un rocker sau vreounu arătând altfel, toate bârfele si aiurelile tip Gossip Girl, toate încercările deşarte de a vă impune jalnicele opinii într-o lume dură. Viaţa-i scurtă şi n-o puteţi plăti cu bani să vă aştepte ca şoferu-n ploaie. Deschideţi, aşadar, preasfinţii ochi ai domniilor voastre, daţi-vă unul la altul câte un bobârnac în dos şi priviţi lumea în faţă. Mai la obiect, vedeţi-vă de cărarea voastră şi nu mai încercaţi deşart să impresionaţi. Încet încet, oamenii devin imuni şi veţi ajunge o specie pe cale de dispariţie, minus protecţia legii!. Dacă nu vă puteţi adapta bunului simţ şi raţiunii specific umane, in Jungla Amazonului este loc pentru toţi şi abia acolo selecţie naturală. Nu vă simţiţi ofensaţi, e un sfat.. omenesc(că nici chiar prietenesc). Idioţenia crasă, mitocănia, "fazele naşpa" sunt Vicii. Ca şi banii, femeile, băutura, ştiţi voi, ştiţi voi ... Sus, acolo unde nu v-a durut niciodată, exista un organ căruia sigur i-ar trebui o revizie, o reumplere, măcar puţin exerciţiu. Daţi-ii creierului dumneavoastră o şansă! Poate stoarceţi ceva util din fada materie cenuşie reminiscentă după al 3-lea război mondial purtat între vagile gene umane pozitive şi instinctul vostru de a epata mulţimea de oameni care nu dă 2 bani pe voi. Sau poate nu? Dar daţi-ii totuşi o şansa! deschide ochii, cre(ş)tine!