Mereu ne gândim la TOT ce ne înconjoară, dar problema se poate pune şi altfel: Nimicul şi Totul se află într-o stare de îngemănare identică şi de sens contrar. La o analiză spontană, dar atentă, acesta (non)prezenţă se resimte în toate formele şi mediile de viaţă.
Pentru început, o melodie instrumentală. Ecuaţia e simplă, totul este reprezentat de muzică, de liantul misterios ce ţine notele împreună într-un dans orb, ghidat doar de sunetele ce se propagă nestăvilite in atmosferă. Unde e nimicul? Dar versurile unde sunt? Lipsa unor elemente normale, care nu sar în ochi, dar care coexistă cu segmentele perceptibile ale cântecului, sunt încadrate în specia retrasă, necunoscută a Nimicului.
Vedem doi îndrăgostiţi pe o bancă, dar nu auzim niciun sunet care sa explice senzaţia pe care cei doi ne-o provoacă, şi anume că asistăm involuntar la continue şi perpetue declaraţii, destăinuiri şi alinturi şi totuşi tăcerea învăluie scena. Nimicul, vidul comunicării verbale, absenţa vizibilă a acestei transmiteri orale este echilibrată de multitudinea de semnificaţii ale unei simple priviri, transformând culoarea, forma si mişcarea ochilor într-o totalitate de sensuri diferit interpretate în funcţie de privitor.
Dar cosmosul? Ce e cosmosul? E oare imensa materie neagră praf, pulbere de stele, rămăşiţe ale unor sori demult apuşi? E defapt, tot un imens Nimic, probabil cel mai elaborat, complex şi uşor de observant Nimic existent. Acest mare vid este ancorat în echilibrul universal de multitudinea şi mărimea formaţiunilor apărute special pentru a contrabalansa substanţa metafizică, formaţiuni care deşi au procentul mai mic decât Nimicul, dispersarea lor dupa o anumită lege nescrisă, forţa, rezistenţa şi strădania pe care acestea o depun pentru a menţine o cumpana perfectă creează energia universului pe care o resimte pana şi minusculul fir de praf.
Cazuri şi exemple sunt multe, în toate mediile şi situaţiile cunoscute sau necunoscute, Nimicul fiind asadar jumătatea din umbra a tot ceea ce ne înconjoară, dublând astfel orice formă sau concept, menţinând un insesizabil dar indispensabil echilibru între ceea ce putem vedea sau percepe şi ceea ce rămâne ascuns în abstract.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu