vineri, 6 noiembrie 2009

Meditaţie 2


bă pe bune. Eu una m-am săturat şi mi s-o acrit de săptamâna asta de când stau în casă de absolut orice, începând cu camera mea şi terminându-se cu mine insămi. M-oi fi considerând eu (sau cel puţin aş vrea s-o fac/aspir la asta) o persoană normală la cap, half-matură alea alea, pot să fiu singură cu sinele meu şi să nu fiu distrusă de chestia asta, dar ce-i prea mult strică, plus ceva disfuncţii fizice periodice strică şi mai tare. Îmi simt creierii zbârnâindu-se disperaţi de colo colo, căutând nebuneşte o cale de a relaţiona cu lumea de afară. Sunt o fire sociabilă, am o căruţă de cunoştinţe, mostly agreabile (yea, some of them really do SUCK but hell there must be some idiots around) şi câţiva prieteni buni buni, şi de când bolnăvesc singură mi-e dor şi de aglomeraţia din autobuz.

ok I need you people, vreau sa ieşim toţi la o bere(mai nou iuti vin fiert), să jucăm carţi, să ne batem joc unii de alţii, să dăm din cap dacă e cazul, să multe multe lucruri, şiiii într-un epic final, să ieşim din bodegă evident duhnind a bodegă, cu damfuri cu tot, să ne certe mama, să ni se rupă şi să ne simţim bine.

CARPE DIEM!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu